Category: Blog

Ei dragii mosului, e sfarsit de an: de asta avem brad si de asta in fiecare dimineata, pe la ora 9 ma trezesc unii imbracati funky, care bat ceea ce-ncep sa cred ca e singurul beat din Romania (ala de pe stadioane.)

 

Si ca orice sfarsit de ceva, revelionul vine cu un nod in gat si un gol in stomac. Asta fiindca, de obicei, in punctele-n care-ti dai seama ca trece timpul (de ziua ta sau de revelion) te ia melancolia si tragi si tu linie si te gandesti ce-ai facut bine, ce-ai facut rau si postezi rahaturi sentimentale pe Facebook. Dar am impresia ca asta e ciclul vietii:  traiesti, tragi concluzii si apoi trantesti o poza cu 2 dezbracati si cu o filosofie de viata aruncata acolo (fara nicio legatura).

Dar sa revenim caci, nu-i asa, asta-i perioada din an in care, nu-i asa, privim de pe culmile anilor la care am ajuns, ne gandim cu nostalgie la tot ce a fost si ridicam in slavi o perioada care oricum probabil ca nu s-a petrecut asa cum vrem noi sa credem ca s-a petrecut.

Dar toata lumea are o varsta de aur:

Perioada aia-n care cainii erau cu shawormele-n coada

Sutienele femeilor cadeau numai cat treceau pe strada

Si cine n-a fost acolo sa-i vada

N-are decat sa-i creada!!

Dar a fost asa? Probabil ca nu! Dar am inteles fiecare are nevoie de aceste amintiri (mai mult sau mai putin reale) de care sa se-agate atunci cand ajung la o anumita varsta. Problema e ca am inteles tarziu si eu inca speram sa gasesc situatiile alea mirobolante de care mai povestea unu’ dau altul din jurul meu. Si uite asa ajungeam la liceu, la facultate in prima calatorie cu prietenii si ne uitam unii la altii si nu-ntelegeam de ce e de c****!

Si la un moment dat am intrebat un profesor:

-Nu va suparati, dar de ce e naspa? Din ce ar trebui sa-mi fac eu amintiri?

-Pai, Madalin …

-Va rog frumos sa nu-mi mai spuneti Madalin…

-Deci, Madalin, nu e asa cum crezi tu. N-o sa fie vreo MARE AVENTURA! Tot ceea ce se-ntampla e ca aceasta perioada trece si atunci cand vei fi mai batran si nu vei mai avea acces la ceea ce traiesti acum, le vei privi cu un gust dulce-amarui. Si vei exclude partile rele si vei exagera partile bune.

Joac-o p-asta…

Nu stiu daca e suficient ceea ce am zis pan-acum sa trag o concluzie, dar hai ca-ncerc: VARSTA DE AUR, NU EXISTA!!!

Ea se naste (poate) din orgoliu, ca sa nu para ca ai trait degeaba si ca ai si tu ceva de povestit sau doar din impulsul de a iubi ceea ce nu mai poti avea.

Cand te desparti ce cineva, il/o vrei inapoi!

Cand termini liceul, facultatea, te imbratisezi si cu cei pe care de fapt nu i-ai suportat ani de zile!

Asa ca morala mea a urmatoarea: nu trai in trecut. Ar trebui sa dai o sansa prezentului si sa nu ridici in slavi ceva ce s-a intamplat candva. Macar pentru simplul fapt ca mai mult ca sigur, peste 5-10 ani, o sa te gandesti la ceea ce ai in momentul asta cu acelasi entuziasm cu care visezi acum la ceea ce a fost acum 5-10 ani.

Lasati trecutul sa fie trecut!

Succes!