Category: Blog

image

Inainte de toate, aveti aici piesa evident potrivita pentru articol!

Acum o mie de ani, cand apaream si eu la TV pentru prima oara, (la FreshStar concurs pe National Tv prezentat de Catrinel Sandu si de Razvan si Dani, pe ici pe colo), am cunoscut doua 2 fete care m-au facut sa ma intreb cat de tare imi doresc eu sa cant.

Erau 2 surori din Republica Moldova, care participau impreuna si care ajunsesera pana prin ultimile etape ale concursului. Din una in alta, le-am intrebat ce vor face daca nu vor trece mai departe, sau in general dupa concurs. Intentia mea era sa aflu daca vin sau nu in Bucuresti fiindca erau foarte frumoase amandoua …dar in schimb mi-au zis asa:

-O sa facem altceva! Daca iesim din concurs, mergem acasa si ne apucam de pedagogie ca vrem sa fim profesoare. (da, erau mai mari decat mine, si ce daca?)
-Si cu muzica ce faceti?
-Nimic. Daca nu e sa fie, nu e. Si gata!

Probabil ca va intrebati “Si ce n-ai inteles?” doar ca pentru mine era de neconceput ca nu voiau sa continue, sa fructifice ceea ce reusise deja la concurs, pentru mai departe. In urechile mele a sunat a “Daca se intampla maine, bine! Daca nu, nu!”

Dupa concurs, ma mut la liceul de muzica, termin si imi intreb colegii ce fac dupa: nu vreti sa stiti cati mi-au zis ca se duc la ASE! Si astia erau oameni care facusera muzica de 12 ani de zile!

Am auzit apoi de multi, multi altii care au renuntat si dupa o cariera, asa ca a inceput sa ma surprinda mai putin chestia asta. Dar tot e pacat.

Azi am fost la un concurs de talente intre licee si am vazut vreo cativa oameni chiar faini. Ii ascultam si ma gandeam oare cati dintre ei vor face mai departe muzica si cati vor fi nevoiti sa se “maturizeze”, sa renunte la un vis si sa angajeze la un birou cu 900 RON pe luna.

  • Alexandra

    Uneori se pierd pt.ca oamenii nu se tin de ele. renunta pur si simplu sa lupte pentru ele. Asta e foarte trist. Alteori se pierd pt. ca pur si simplu nu este destinat sa se implineasca. Si asta iar e foarte trist.

  • Ana

    In genral oamenii se gandesc mai mult la supravietuire,uita sa mai traiasca viata cu adevarat,nu au curajul sa lupte pentu ceea ce isi doresc,nu au curaj sa riste pentu un vis,pentru ceea ce ii face fericiti cu adevarat.Si daca mai intampina si obstacole pe drum,atunci se dau batuti.Luptati pentru ceea ce va doriti,pentu ce va face sufletul sa zambeasca 😉

  • Alina

    Din pacate ne cam lipseste curajul sa luptam pt visele noastre,pt ce ne dori, defapt sa facem cu adevarat si alegem calea mai usoara cum s’ar spune,unde nu trebuie sa luptam contra lumii,sa indraznim,dar nici nu prea traim cand nu facem ce ne place ci doar supravietuim. Eu una trebuie sa recunosc ca ma cam numar printre cei care isi pierd visele…

  • E.

    Problema e veche.E vorba că ai noştri părinţi mereu ne-au “îndrumat”,fiind odraslele lor cele iubite, spre “o meserie bănoasă, mamă!Să nu mori de foame!” Cum în viziunea lor un artist e…să spunem “sezonier”,că se bucură de faimă doar la tinereţe, clar asta nu e o opţiune.Aşa că în subconştientul nostru, al tuturor, se înfiripă (poate) un fel de teamă. *Dacă ce spune mama se adevereşte? Dacă în timp, nu o să mai pot cânta/picta etc?Ce-o să fac?* Şi atunci, alegem să facem ca mama,să ne gândim la o carieră din care să ne putem întreţine…sau eventual, dacă eşti băiat să întreţii viitoarea familie.Da, visurile se spulberă sub ochii noştri, cu acordul nostru.Dureros de adevărat…